Am luat-o azi catre Geelong din lipsa de ocupatie si program duminical. Am gasit un oras cu personalitate puternica, happy, surprinzatorde mic pentru un orasel foarte apropiat de Melbourne. Printre primele mele contacte cu Australia, Geelong are un super radio (al carui nume imi scapa mometan si pe care il ascultam cu mult inainte de a avea viza) si o super echia de fotbal (vorbim bineinteles de fotbalul local, ce n-are nimic in comun cu soccerul, dorinta de viata, inteligenta sau bunul simt).
Daca ar fi sa impart cele doua luni petrecute in Australia, clar le pot imparti in doua bucati distincte, unde prima luna este cea in care am facut enorm pentru nou ca familie si cea de-a doua este aia in care nu prea am facut mai nimic pentru business.
Septembrie era luna in care sa avem o concluzie in ceea ce priveste floraria offline si, in afara de furnizori (pe care aproape i-am taiat de pe lista), in rest nu avem mare lucru. In primele doua saptamani am cautat un spatiu bun si ieftin si celelalte doua am asteptat raspunsul pentru el, raspuns ce nefericit a fost un reject: au avut o oferta mai buna cu $2000 anual. Ne-am intors la 1 Septembrie.
Poate ca doresc ca lucrurile sa se miste prea repede pentru cum sunt cei din jur obisnuiti. Toti, ozzies sau nu, constata cu uimire cat de repede si cat de multe am facut in 2 luni. Prea incet insa pentru gustul meu. Obisnuit sa muncesc 10-12 ore zilnic, perioada asta in care cautam raspunsuri si functionez operational extrem de putin ma cam omoara. Abia astept sa fac un magazin online in care sa bag carbune si sa-l vad cum creste. Abia astept sa se intample floraria Laurei si sa vad daca creeatiile ei europene prind aici sau nu.
Personal, in aceste doua luni nu cred ca avea ce sa se intample mai mult. Petrecem mult mai mult timp ca o familie, Andi fiind cu noi mai tot timpul. Biciclim in parc cand avem chef, consumam filme la cinema sau acasa, mancam din cand in cand junk pentru a-l face fericit.
Nu o sa imi mai pun o tinta pentru urmatoarea luna, dar daca la 1 nov. nu sunt 2 din cele tre business-uri operationale, indiferent care, Cred ca deja am facut-o. La 1 nov, tre sa se intample 2 din 3.
Simt ca am crescut fantastic ca rezidenti australieni in aceasta luna, comparand senzatia tampa de dezorientare pe care o incercam in masina la Adi (multam boieru’ din nou si pe aceasta cale) in drumul de la aeroport spre short term rental-ul luat in primele zile. De la autostrazi fara numar, nume, identitate si directie am trecut la “poti sa stingi GPS-ul” la 2 suburbii de casa. Am ineput sa invatam brand-urile alimentare si sa gustam berea locala, vinul australian uimindu-ne. Parafrazandu-l pe Cornel, nu in Romania se face vin bun. In Romania se face vin mult - taranul cand se intalneste dupa mustarit cu vecinul, se intreaba unul pe celalalt “cat vin ai scos anul asta” si nu “ce vin ai scos anul asta”. Vin bun se face peste tot in alta parte.
Simt ca intr-o luna ne-am asezat usor. Ne-am vizitat cu cativa oameni fantastici - romani deocamdata dar asta doar din intamplare. Ne-am luat biciclete si chiar am ajuns la concluzia - citez din Andi - “Ce super este sa te plimbi in natura”. Am facut compania si ne-am decis (sper) catre ce ne vom indrepta. Avem contabil australian.
Suntem mirati. Desi toti ne-au zis asta, de gradul de relaxare al celor din jur. Oamenii zambesc, sunt fericiti ca sunt exact asa cum sunt. Pana si cainii zambesc.
In Australia miroase si miroase frumos. Nu este mirosul greu al asiei sau cel neutru al USA. Miroase a flori, a eucalipt, a iarba proaspata. Mirosul te surprinde in parc cand pedalezi sub un copac ce-l credeai doar o buruiana imensa - era insa un magnoliu mai mare ca o casa.
Pana acum Australia mea este ok, asa cum mi-am dorit-o. Gandindu-ma la etapele integrarii emigrantului, mi se pare ca noi ori am ars ori am sarit-o pe aia nasoala. N-am resimtit socul culinar, suntem aproape la fel ca nivel de trai ca in RO si in afara de mici neajunsuri, suntem chiar OK. Drept pentru care am decis ieri ca dosarul de Canada poate sa faca scame, renuntand a-l mai duce mai departe.
Target-ul pentru urmatoarea luna este un business operational, care sa incaseze macar un dolar.
Va fi?
Pentru ca Business Name-ul il aveam luat de pe 23 August, azi deschid calculatorul sa fac si compania. Si avem asa (orele sunt date de gmail, reprezentand momentul exact al task-ului):
- 11.59 new online aplication started
- 12.31 formularul finalizat, aplicatia marcata pentru procesare manuala (pentru ca aveam Business Name-ul luat deja)
- 12.38 registration successful.
- 12.42 primesc pe email documentele firmei, 7 fisiere: Certificat de inregistrare, Minute, Consent-uri, Shares, Constitution, etc.
43 de minute sa infiintez o companie, timp in care am facut o salata de fasole cu ton si castraveti acri si am mancat-o, cu painea cu seminte facuta de Laura aseara.
Costuri: $556.
Iarna e frig. Norii sunt pe cer. Pasarile calatoare (sunt pasari calatoare in OZ?) nu mai sunt pe cer.
Rupandu-ma de naratiunea tampa de mai sus, n-am ce sa le zic celor care tot imi repeta “cum este in OZ?”. Oameni normali asa cum normalitatea ar trebui sa fie. Oameni ce nu tresar la primul stranut al copilului si care sunt indiferenti la plansetele de alintat al acestuia. Oameni zambitori, atenti la tine si la ei.
Mai avem o saptamana si vine primavara si parca astazi a fost cea mai “de iarna” zi din cate am prins. Nu a plouat, in schimb vantul si norii si-au facut de cap din plin. Drept pentru care am sofat cei cativa pasi pana la scoala - si impartasesc cu voi drumul dus-intors. Asta ca sa vedeti cu ochii vostri o bucata din OZ-ul nostru.
6. pasarile tembele ce canta la 7 dimineata (frumos ce-i drept)
7. lipsa raionului “sugar free” din supermarket-uri (sau noi nu l-am gasit pana acum desi am sapat activ dupa el)
Si inca ma gandesc la un nr. 8.
Azi se intampla 10 zile de cand am facut landing-ul, perioada in care s-au intamplat atatea cu o viteaza de stea cazatoare (licenta poetica este generata de niste Ricadonna Asti): ajuns la short term rental, buimacit prin jur, inchiriat masina, cumparat masina, rezolvat acte/banci/autoritati, cautat casi, gasit casi, cumparat mobila, white goods, scobitori si alte alea, ridicat carduri, contractat utilitati si furnizori de servicii.
La 10 zile de la landing dormim in patul nostru si-am terminat prima oala de ciorba. Mai avem 7 cutii de desfacut dar in mare, suntem asezati. Pentru asta aveam 30 de zile - deci am 20 de zile in plus pentru targetul nr. 2.
-facut Universal Park de pe Sentosa. Parcul este ok, ceva mai slab decat fra-su mai mare din Orlando - sau asa mi s-a parut mie ala acu’ doi ani, cand vedeam prima data asa ceva,
- mancat supa de rechin la Faty’s (in spate la Sim Lim Square, pentru cei care vor veni in zona). Recomand, desi este de 4 ori mai scumpa ca o supa normala. Dar daca iti place sa mananci, chiar nu conteaza.
- facut un foot massage de o ora. Traiasca mama chinezului de l-a inventat.
- mancat pe Boat Quay la niste tigani de asiatici. Unde-am baut bere cu SIviu acum 2 ani.. remember man?
- incercat sa inteleg fotbalul australian. Cea mai mare nedumerire pe care o am dupa 4 meciuri vazute, este: de ce astia nu se accidenteaza si nu am azut picior de doctor pe teren daca sportulpare ca este de 3 ori mai dur ca fotbalul european? Mai sapam.
Ma uit in calendar si vad ca in 10 zile vine iarna.
Scriu azi despre noi ca vanzatori ai FunGift.ro. Ba chiar Alex, cu care ma cunosc de ceva vreme si este unul din jurnalistii respectabili indomeniu care chiar intelege online-ul, zice si motivul pentru care aceasta tranzactie se intampla: mutarea noastrain cealalta emisfera.
Ma bucur sa revad a cincea oara acest minunat stat/oras, care nu inceteaza sa ma surprinda.
Am incercat azi sofatul pe partea “cealalta” si pare mult mai simplu decat ma asteptam. Atat ca cere ceva mai multa atentie la schimbarea de directie si la virajele in intersectii si e musai sa te asiguri invers. Sau de peste tot mai bine, ca niciodata nu stii.
Mancarea e asa cum o stiam: total altceva decat “mancarea chinezeasca” din RO, mai plina de gust si mister: habar nu ai ce comanzi decat rareori si daca esti curajos din punct de vedere gastronomic, poti descoperi arome pe care nu le credeai posibile. Inca n-am ajuns la Faty’s sa ma reintalnesc cu supa de cartilagiu de rechin si porumb, dar ajung sigur.
Pe 13, in momentul in care asteptam la check in, ambasada Canadei s-a trezit sa ne trimita medicale.
Imediat mi-a venit in minte un “ba, esti prost?!”. :)
