Oamenii sunt zambitori. Taxiurile sunt ieftine. Fast-food-ul poate fi sanatos. Cateodata tricourile de firma costa cat cele mai simple tricouri din Metro. Engleza este o limba extrem de flexibila si cei care o vorbesc nu au nicio jena ca din gura lor iese orice numai engleza nu. Si metroul este ieftin si poate fi platit cu aceeasi cartela cu care platesti autobuzul, taxiul sau chifla de la McDonalds. In unele magazine se negociaza si preturile difera cu pana la 30% in functie de etajul la care cumperi. Supa din coada de bivol este excelenta si foarte ieftina. Localnicii mananca lipia ca aperitiv, cu cutitul si furculita si apoi felul principal. Probabil ceva asemanator au zis si ei cand ne-au vazut pe noi mancand in restaurantele locale. Azi, dupa muuuulte zile in aceasta tara (de-a lungul timplului) am vazut prima masina de politie si primii doi polititsti. Pe strada nu se claxoneaza.
Sunt in concediu si mai am cateva zile. Cat de bine poate sa fie intr-o tara normala.
N-a fost un an asa rau cum credeam ca va fi. Am putut sa traim si intr-o jena financiara ce a aparut brusc, am reusit sa ne platim facturile, colegii, si sa ne onoram toate promisiunile. Asta este foarte important: ca am putut sa ne tinem cuvantul.
Tot anul asta s-a infiripat si hotararea care ne poate schimba viata (detalii la timpul lor) sau nu. Vorba cantecului: “Oficial imi merge bine”.
2010 va fi anul schimbarilor sau nu va fi deloc (important). Hai La Multi Ani!
Eu nu zic ca nu este. Poate o fi. Numai ca nu inteleg.
Am un amic care o data la doua seri face sport d-asta. Are 140 de kilograme si fumeaza in serile rezpective 2 pachete in 4 ore. Bea alcool la masa. Deci el duce o viata sportiva?
Eu nu zic ca biliardul meu este mai breaz dar macar lumea sta in picioare, se misca in jurul mesei, d-astea.
Sau mai bine zis soferi imprudenti fara nici un fel de pregatire specifica meseriei dar care se cred totusi cascadori si soferi prosti.
Cam astea-s cele doua grupe mari de soferi pe care le poti intalni pe strada, alaturi de a treia mare grupa, soferii normali.
Cascadorii sunt cei care au masini deosebite: foarte vechi sau cu probleme la frane/directie/lumini sau foarte noi sau foarte tunate sau foarte colorate, etc. Rar un cascador va conduce o masina normala.
Un sofer prost este mai greu de identificat in trafic dupa masina - acesta putand sofa orice vehicul. Il vezi doar cand iti taie fata brusc si fara nici o noima sau cand “o comite” altfel. DIn aceasta cauza este mai dificil sa te feresti de el.
Uita-te pe strada zilele urmatoare si incearca sa-i identifici. Este un joc frumos si o sa vezi uimit cata dreptate am.
Habar n-am daca stii sau nu. Dar eu tot iti spun: cand i-o veni si randul lui, o sa imi fac un restaurant. Unul micut, cochet, in care sa te simti bine indiferent daca ai venit sa mananci, sa socializezi sau doar sa asculti muzica buna cu un pahar de vin in fata.
Consider ca la 1 noiembrie incepe ceea ce noi numim cu deosebit respect “Sezonul”.
Se intinde de azi si pana la 15-20 decembrie si este caracterizat de cele mai nebune momente pe care le poti intalni in economia unui magazin online de cadouri. De la zeci de cosuri cadou livrate la zeci de adrese diferite in toata tara (in acelasi moment al zilei) si pana la comenzi de sute de caoduri livrate in doar 14 ore.
Sezonul este devina pentru durerile de spate si pentru ziua de lucru terminata la 2 noaptea. Sezonul este devina pentru mii de km in plus pe kilometrajul masinii mele. Este perioada in care simtim mai mult ca niciodata ca suntem vii.
Imi doresc si va doresc un sezon mai bun decat cel de anul trecut. Fie sa vindem cu totii, concurenti de-ai mei sau nu, mai mult decat in sezonul 2009.
Spor.
Habar n-am si nici nu o sa am vreodata de ce sunt ore in economia comenzilor unui magazin online unde este liniste deplina si de ce in alte doar cateva minute vin comenzi sau zeci de comenzi.
De ce astazi intre 11 si 11:23 ne-au venit 13 comenzi? De ce nu au venit la 9 sau la 12? Cum 13 oameni din orase diferite, de varste diferite, cu preocupari diferite, au decis sa comande in aproape acelasi timp?
Daca varsta unui om o masuram in ani si ii celebram evolutia dintr-un an in altul, cred ca in cazul unui magazin online aniversarile s-ar impune la implinirea unui numar de comenzi.
Astazi FunGift.ro implineste 20 000 de comenzi.
20 000 este un numar care a generat multe alte numere. Stiind apetenta publicului catre numere, mi-e necaz ca nu am si altele contorizate, dar o sa incerc mai jos sa le enumar incercand sa pastrez estimarile cat mai corect.
20 000 de comenzi inseamna:
- peste 12 000 de cutii si 9 000 de plicuri folosite
- peste 1200 de role de banda adeziva
- aproximativ 120 de topuri de hartie
- peste 16 000 de clienti unici
- mii de ore de munca si tone de oboseala
In Timisoara am fost de patru ori pana acum. Prima data cu frate-miu cand aveam 15 ani si caram cu geanta “marfa” de la ELBA, in inceputurile cruzi ale capitalismului romanesc din ‘90. A doua oara cu ai mei, a treia oara la un meci de-al lui Faru cu Poli (nu ma intrebati ce cautam in delegatie ca nu va spun) si a patra oara in primavara asta.
De fiecare data orasul asta parca nu era in Romania.
Si cand zic asta ma gandesc la oameni. In Timisoara oamenii sunt altfel decat in Bucuresti sau Constanta. Sunt mai “nustiucumsazic”. Sunt mai oameni.
In seara asta cand am vazut un stadion de patrujdemii de oameni cantand, m-am simtit ca la un meci din Spania.
Si mi-am dat seama ca timiorenii nu-s romani. Sunt timisoreni. Si e bine sa ramana asa.
