Nu stiu cine a mai murit si de ce.
Nu stiu cine se mai cearta cu cine in coalitie.
Nu stiu ce mai face soferul lui Moni sau cum se mai simte Mircea Solcanu.
Vremea o iau online, prgramul meciurilor la fel. Singurele stiri care mai ajung la mine sunt de la BBC World Service, in radio-ul din masina. Si sunt stirile care sunt peste o zi la TV sau peste 2 in presa scrisa.
Urmatorul dusman este telefonul mobil, caruia cred ca o sa ii fac program.
Eu am luat-o din Sim-Lim Square, Singapore. Acum 4 ani.
De atunci am tras cu ea doua serbari de gradinita, un Mos Craciun acasa si o lectie deschisa de gradinita. 5 ore maxim. Arata impecabil si vine la pachet cu un acumulator de rezerva de capacitate mare care, numai el singur, a costat 190 de dolari singaporezi (aproximativ 100 de eur).
Pe Kami l-am gasit in curba dinspre Carrefour spre centura. Era pe strada, printre masini, mirlaind la soare. Am oprit, l-am luat si l-am pus prin gardul viu in spatiul verde de langa sosea. Se mai auzeau de acolo niste pisoi si am presupus ca ii va fi bine acolo, langa ai lui. Ma urc in masina, plec si in retrovizoare il vad pe Kami din nou pe strada, printre masini.
Daca il las aici in jumatate de ora este marcaj rutier, mi-am zis.
L-am luat acasa si de aproape o saptamana mananca, bea si se joaca pe banii mei. Sau chiar pe mine (vezi foto). Pentru ca il mai avem pe Katana, motanul de 3 ani cu care Kami nu se intelege deloc, am vrea sa renuntam la cel mic.
In multe feluri. Fiind prin definitie un om bun, fac multe fapte bune in multe feluri.
Despre o metoda anume vreau sa iti vorbesc acum: despre cum ajut cocalarii sa ajute la creerea unei sectii de cardiochirurgie intr-un spital de copii.
Totul foarte pe scurt: prind mobilul cocalarului si in timp ce i-l admir mimand ca ma joc cu el, trimit un SMS la 858. El e multumimt ca ii bag in seama telefonul pe care a dat jdemilioane. Eu sunt multumit ca am mai trimis 2 euro catre copii. Ei sunt multumiti ca mai au inca un donator.
Toata lumea este multumita.
Este cred singurul caz in care imi pare rau ca nu cunosc multi cocalari. Daca si tu stii cativa, aplica te rog metoda Ciocan. 2 euro trimisi de pe mobile de multe sute de euro nici nu se simt.
De cateva zile sunt a treia oara in Singapore, prima data insa “cu treaba”.
Continua sa ma fascineaze acest oras/tara care are grija de tot si toate. Am descoperit ca au sectie de Moda in cadrul Facultatii de Arte asa ca poti deveni dintr-o piti normala, una atestata de o diploma (au o sala exact langa hotel si poti vedea cum niste piti tinere sunt invatate de o piti batrana cum sa asorteze posete).
Am descoperit ca imi place mancarea locala si am prins un curaj nebun comparativ cu celelalte dati: comand orice si incerc sa mananc. Daca imi place continui. Stomacul rezista.
Am descoperit ca ceea ce pana acum imi parea un templu sau o casa de rugaciune este defapt un loc de adult karaoke. Sa nu ma intrebi ce este ala un adult karaoke ca nu stiu. Nu pe bune.. nu stiu. Am aflat ca exista asa ceva de la Lae (Lai-Ie defapt) care s-a amuzat cand l-am intrebat carei religii ii apartine constructia cu pricina.
M-am dat la greu prin China Town si am inceput sa contracarez incercarile croitorilor chinezi de a-mi face un costum in 3 ore care incep cu “I’m a tailor”, cu “I’m a tailor too”. Se uita la mine surprinsi.
Imi place Singapore. Din ce in ce mai mult. Daca ai de gand sa mergi vreodata aici, ia-ma cu tine. Sunt un ghid bun.
Este extrem de posibil ca vineri dimineata sa imi iau inapoi permisul (spun ca este posibil sa il iau pentru ca la fel de posibil este si sa nu il iau, avand oaresce probleme cu valabilitatea lui).
In 3 luni decand nu am mai condus, am invatat urmatoarele:
- smecherii au sofer pentru ca este mult mai odihnitor sa dormi in masina (mai ales la drum lung) decat sa conduci, oricat ti-ar placea asta.
- din dreapta vezi MULT mai multe lucruri pe strada si pe langa ea.
- esti mult mai nesigur in dreapta.
- vezi greselile soferului mai bine.
- nu mori daca mergi pe jos indiferent de cat de frig este afara
- daca iei un taxi de la sfarsitul cozii, soferul iti va fi recunoscator si va alege cel mai scurt drum, iti va da restul la ultimul banut, te va astepta cu ceasul orpit daca i-o ceri, etc.
- am putut sa ma misc 3 luni fara sa apelez la mijloacele de transport in comun. Asta nu este chiar un lucru bun. Am fost tentat de cateva ori sa iau un maxi-taxi dar chiar nu stiam daca sunt in zona si pe unde merg.
