MariusCiocan.ro

In toata povestea asta cu emigrarea, nu visezi decat un singur lucru: sa pleci.

Iti doresti sa iei examenele de limba, sa iti vina assessmentul pozitiv, sa iti aloce CO, medicalele si viza sa vina repede. Toate numai pentru ca “plecarea” sa se intample. SI cand se intampla iti dai seama ca nu e totul roz.

Plecarea inseamna sa iti iei ramas bun de la niste oameni pe care ai vrea sa ii revezi mult mai des, sa lasi in urma lucruri si idei pentru care ai muncit enorm si care nu pot sa te urmeze.

Plecand, te resetezi putin. Doare. Dar stii ca asta vrei sa faci din toata molecula celulei tale.

Plec pe 13. O zi norocoasa pentru mine.

Marius Ciocan Chestii emigrare

Multi oameni cu care ne vedem pentru ultima data pentru o perioada mare de timp. Poate pentru ultima data ever?

Am ajuns la facut bucati mobila si la impartit chestii. Este o senzatie super misto sa faci cadouri. Te simti ca un mic Gaius Mecenas.

Bagajele sunt aproape gata dar, miraculos, depasesc 120 de kg. Habar n-am cum s-au adunat atatea. Desi, numai medicamentele au 4kg, fara cutii sau ambalaje. 

Marius Ciocan Chestii emigrare

Dupa doua valize, euforia impachetarii s-a terminat.

Am telefonat azi la Romtelecom sa le multumesc pentru serviciile de telefon, date si televiziune oferite si sa le comunic ca plec la mama dracu pe un alt continent si ca, bou fiind, vreau sa le platesc penalizarile pentru rezilierea unui contract inainte de termen. Imi zic ca nu se poate si ca o sa ma sune cineva in 14 zile. Incerc sa explic ca peste 14 zile o sa ma doara putin cu bataie catre zero fix in cur de contractele lor si ca sunt de buna credinta si astept factura. Imi zic ca nu se poate si ca o sa ma sune cineva in 14 zile. Bine mai, cum vreti.

La ING, nu pot pune pe cineva imputernicit pe contul meu doar cu buletinul cum am facut-o la Raiffeisen. Si ca sa le scriu la contact@ing.ro sa intreb. In 8 ore n-a raspuns nimeni.

Am redus consumul de mass-media locala la zero si e bine. Uimitor de bine. Nu stiu ce zice Vanghelie, Becali si Dragomir, Basescu si rusii - si aici am citat cateva din informatiile fierbinti ale momentului, deduse din intrebari de la cunoscuti de tipul “ai vazut de a facut Basescu cu rusii?” care se lasa cu un neasteptat “Nu”. Asta imi aduce aminte de o idee care m-a intrigat mereu: in ultimul an citesc multe bloguri de emigranti, incercand sa inteleg cat de mult fenomenul. Ma surprind mereu intrebandu-ma “de ce?” atunci cand oameni plecati din .ro de cativa ani, comenteaza pe marginea stirilor din tara.

De ce iti mai pasa de ce scrie Ev Zilei sau ce a mai zis Boc daca tu de 4 ani ai un fus orar local cu 8 ore mai devereme sau mai tarziu ca cel mioritic?

Hai ca poate voi pricepe si asta candva…

Marius Ciocan Chestii emigrare, plecare

Este a naibii de grea. Cel putin eu asa o resimt - din pacate nu pot inca sa vorbesc la trecut despre asta pentru ca inca ma simt prins. Dar lucru la asta.

De la hartiile cadastrale la imensa proprietate pe care o detinem, care din “maxim 14 zile si 700 de lei” au durat 11 luni si 15 zile si au costat mult peste o mie de eur. Si continuand cu banca ce uita sa imi dea banutii ce mai sunt pe card la inchiderea acestuia, noul proprietar al masinii mele ce uita sa imi dea banii pe asigurare, cumparatorul casei ce isi da seama ca nu are bani s-o cumpere, etc.

Simt “sistemul” ca o mocirla din care vreau sa ies si am nevoie sa imi eliberez un picior, pentru asta ingropandu-l pe celalalt mai adanc.

AMR 24. Hai liberare!

Marius Ciocan Personale emigrare, romania

Ia-o p-aia. Nu. Paialalta. Asta e mica si cu burta. Las-o. Viata inghesuita in trei valize.

Toti ne intreaba daca avem puterea s-o luam de la capat si ne admira curajul. Saracii, habar n-au ca nu de curaj vorbim aici. Ci de inconstienta amestecata cu disperare, in proportii variabile, in functie de ziua lunii.

De la capat? Bineinteles. Oricand. Mai ales daca asta se intampla intr-un loc putin mai normal la cap.
Sa speram.

Prima valiza, a doua, a treia. Stop.

Gata, restul ramane aici. Miorita, coloana infinitului, Marea Neagra. Luati-le voi. Tot ce avem noi nevoie a incaput in trei valize. Am uitat steagul, da-l iau. Pe el nu-l las.

Hai Romania! Hai cu mine!

Marius Ciocan Chestii emigra, mutare, romania

Momentul exact cand a inceput totul imi scapa. Sigur a fost prin iulie pe la jumatate - pe blog am scris pe 20 ca gata. Deci decizia deja fusese luata, hotarasem cu Laura ca asta doream sa facem. Pe 28 iulie m-am inscris pe emigrare.info. Probabil 15 iulie 2009 ar fi ziua in care am facut “click”.

Procesul de emigrare australiana este un “zbucium” ce poate dura intre 40 de zile si 40 de luni, dupa bafta. Si este compus din mai multi pasi, iar aici o sa ma refer doar la tipul de viza “skilled - independent 175”
1. calcularea punctajului pe care crezi tu ca o sa-l obtii
2. skill assessment-ul la board-ul care se ocupa de meseria ta
3. IELTS-ul (testul de limba engleza) dat la British Council
4. adunarea celorlalte acte necesare / traducerea lor / construirea dosarului
5. aplicarea online (sau offline dup acaz)
6. asteptarea
7. Case Officer (CO), analize medicale, cazier
8. VIZA

In calendarul intregului proces, prima insemnare este pe 24 august si se refera la pregatirea actelor contabile ce ne-au ajutat sa ne facem “skill assessment-ul”. Pentru ca acest skill assessment (SA) este primul pas in procesul de emigrare Australiana, remember?

Septembrie a fost luna in care am adunat acte, recomandari si depus dosarele de assessment ale noastre, la sfarsitul lunii parcurgand si IELTS-ul. Pana pe 21 decembrie av avut tot: assessmenturi, IELTS, hartii. Am scanat si pus in ordine peste 100 de documente si formulare. Terminasem punctul 4.

S-a intamplat Craciunul, revelionul lui 2010 (unde dorinta de la miezul anului iti imaginezi care a fost) si pe 1 ianuarie (ora Ro), 2 ian. (ora OZ) am aplicat online la DIAC.

Am asteptat un semn din 2 ianuarie 2010 si pana in 9 mai 2011. Timp in care am trecut prin stari extrem de variate, de la speranta maxima pana la deznadejde. Sa imi umplu timpul, pe 26 aprilie am inceput procesul de emigrare catre Canada. Pentru ca cu 2 fire in balta prinzi mereu mai mult peste.

Pe 9 mai se intampla ceea ce orice emigrant australian asteapta cu sufletul la gura: am avut CO. Cerut medicale, caziere si peste 15 zile ne-a dat grant letter-ul.

Yupy!

Marius Ciocan Personale australia, emigrare

De aproape doi ani visez la o viza.

A fost un proiect complicat, anevoios, cu zone de disperare maxima si speranta tampa sora cu lacrima involuntara. Am inceput totul in vara lui 2009 cand am simtit ca nu mai putem. Si ca nu mai vrem. Spaga la garda, mita la doctori, cacat pe strada. Vroiam altceva pentru noi si pentru pitic.

Ne-am dus catre Australia, ne-am reorientat catre Canada, timp de o luna plecam ba in CA ba in OZ de ne tampisem cunoscutii ce nu mai intelegeau nimic. Ironia face ca dupa ce am ales oras in CA dupa un proces laborios care a generat un tabel cu primele 50 de orase asezate dupa un punctaj propriu ce a luat in considerare de la densitatea demografica si pana la distanta de cel mai apropiat IKEEA, sa vina viza de OZ.

Si cum ne-am promis ca prima viza va decide noua noastra tara/casa, iata-ca acum un cangur e in pasaport.

Ce-a fost mai usor a trecut.

Marius Ciocan Personale australia, canada, dosar, emigrare

Am zis ca nu mai scriu chestii de business dar fii bun si lasa-ma sa mai sar gardul din cand in cand.

Pentru ca acum, ma bucur de testimonialul cu ID-ul 1 000 primit la FunGift.ro. Este de la o mama, legat de cadoul pentru copilul ei, testimonialul perfect pentru 1 iunie. Sunt incantat!

Marius Ciocan Business blog, FunGift.ro, testimonial

De curand am vorbit cu un om ce provine dintr-un alt spatiu socio-cultural decat cel roman, povestind anumite aspecte ale unui proiect si pe parcursul a mai multe ore a tot repetat admirativ ca “asta nu este facuta ca in Romania”. Vorbea despre aspecte mai mult sau mai putin importante ale proiectului, lucruri ce tin de rigoare si seriozitate mai mult.

Pentru ca “la noi” este de la sine inteles ca daca ceva trebuie sa fie gata joi, clar miercurea urmatoare probabil e la jumatate. (right Calin?) Daca un concert trebuie sa inceapa la ora 21.00, peste 3 ore vei putea auzi ceva muzica live si asta daca esti un norocos. Sa nu mai vorbesc despre faptul ca cineva, persoana fizica sau juridica trebuie sa iti dea bani inapoi.

Ma cam enerveaza obiceiul asta mioritic si incerc sa nu ma las dovedit de modul in care “se fac lucrurile”.

Din 2004 de cand dau salarii sau platesc proiecte nu am intarziat o zi. Niciodata. Iar daca am zis ca ne vedem maine la 14 30, atunci ne vom vedea. Este ceva firesc. Denota respect fata de celalalt si fata de tine.

Si ca sa nu zici ca eu sunt singurul exemplu pozitiv din aceste randuri, sa dau si un exemplu corporate: lucrez cu Gecad ePayment de peste 2 ani. Imi fac plati bilunare, deci probabil s-au adunat peste 25 de termene de plata. Despre ei pot spune multe, majoritatea chestii pozitive, dar cel mai important lucru care-mi vine in minte atunci cand vorbesc despre ei este ca platesc la timp. Intotdeauna.

Are mai putina importanta daca ai de recuperat 1 leu sau 10 000, daca nu iti iei babii la timp. Daca salariul iti este cu 20% mai mare sau nu daca nu esti platit din ianuarie. Si ca ai dat doar 999 de lei inapoi din suma de 1000 pe care o datorezi: in continuare esti dator.

Cred ca rigoarea este o chestie ce tine de educatie, personala sau organizationala, o calitate pe care o dobandim numai cultivand-o. Si care intotdeauna are o componenta remarcabila (te scoate in fata gen).

Marius Ciocan Niste ganduri Niste ganduri

Adica foarte curand, se va deplasa din zona profesionalului mai catre zona personalului.

Voi scrie mai putin despre business si ecommerce si mai mult despre Ciocan. Voi scrie mai putin pentru tine si mai mult pentru mine. Si daca asta nu-ti convine, scoate-l din RSS reader sau uita-l.

Ah, si inca ceva: voi scrie foarte des. Sper.

Marius Ciocan Niste ganduri avertisment, ciocan 2.0