Am lipsit vreo 10 zile umbland prin salbaticie. Prin salbaticia autostrazilor din europa. Cta - Tim - Wiena - Frankfurt - Linz - Tim - Cta, in mare si cu aproximatie. 4800 de km.
Mi-a placut. Am invatat ceva ce nu am fost invatat in scoala, ba dimpotriva. Am invatat curtoazia si civilizatia rutiera.
De azi (maine) raspund la mailuri, telefoane, SMS-uri.
p.s. prima veste buna pe parte personala, vorba poetului. Prietenii stiu deja. Sau au aflat acum. 
Marius Ciocan Personale concediu, emigrare, masina, timisoara
In Timisoara am fost de patru ori pana acum. Prima data cu frate-miu cand aveam 15 ani si caram cu geanta “marfa” de la ELBA, in inceputurile cruzi ale capitalismului romanesc din ‘90. A doua oara cu ai mei, a treia oara la un meci de-al lui Faru cu Poli (nu ma intrebati ce cautam in delegatie ca nu va spun) si a patra oara in primavara asta.
De fiecare data orasul asta parca nu era in Romania.
Si cand zic asta ma gandesc la oameni. In Timisoara oamenii sunt altfel decat in Bucuresti sau Constanta. Sunt mai “nustiucumsazic”. Sunt mai oameni.
In seara asta cand am vazut un stadion de patrujdemii de oameni cantand, m-am simtit ca la un meci din Spania.
Si mi-am dat seama ca timiorenii nu-s romani. Sunt timisoreni. Si e bine sa ramana asa.
Marius Ciocan Niste ganduri fotbal, timisoara
