Am avut și eu momente în care am băut mai mult decât trebuia. Nu o dată, recunosc. Toți am avut seara aia în care zici “hai că beau doar un pahar” și ajungi să te întrebi dimineața cum ai ajuns acasă. Dar ți-ai pus vreodată serios întrebarea ce se întâmplă cu creierul tău în tot timpul ăla? Pentru că, sincer, corpul e un mecanism mai complex decât credem, iar creierul — ei bine, el duce cea mai mare lovitură.
În momentul în care alcoolul începe să-ți intre în sânge, primul organ care-l simte e creierul. De fapt, alcoolul e o substanță care acționează direct asupra sistemului nervos central, iar asta înseamnă că tot ce ține de coordonare, gândire logică, autocontrol, emoții — se dă peste cap. Ai observat cum, după câteva pahare, totul ți se pare mai amuzant, vorbești mai mult, râzi fără motiv și devii mai curajos? Asta se întâmplă pentru că alcoolul inhibă zona din creier responsabilă cu controlul comportamentului și cu filtrarea deciziilor. Practic, “vocea aia rațională” din tine e pusă pe silent.
Apoi vine faza aia în care totul se învârte. În momentul ăla, alcoolul afectează cerebelul – partea care controlează echilibrul și coordonarea. Așa ajungem să ne împiedicăm de nimic, să nu mai știm exact unde punem paharul sau să ratăm scaunul când încercăm să ne așezăm.
Dar partea cea mai periculoasă nu e neapărat ce se întâmplă în timpul beției, ci după. Dimineața aia în care te trezești cu capul cât o butelie, gura uscată și o amintire ștearsă despre seara trecută. Aia e momentul în care creierul tău încearcă să-și revină după o furtună chimică. Alcoolul deshidratează neuronii, iar lipsa de apă combinată cu scăderea nivelului de glucoză și dezechilibrul electroliților produce exact starea aia oribilă de mahmureală.
Și dacă ai uitat complet bucăți din seară, e pentru că alcoolul a blocat temporar formarea de noi amintiri. Practic, în timpul beției, hipocampul (zona din creier responsabilă cu memoria) e ca un calculator care s-a blocat — butonezi, dar nu se salvează nimic. De asta te trezești a doua zi și spui “serios, am zis eu asta?!” sau “nu-mi amintesc deloc momentul ăla!”.
Pe termen lung, dacă bei des, nu mai e vorba doar de o seară haioasă. Alcoolul, consumat repetat, modifică structura creierului. Se micșorează anumite zone legate de memorie și de luarea deciziilor, iar depresia, anxietatea și problemele de somn devin o realitate. De asta, de multe ori, după o perioadă în care bei constant, nu mai ai chef de nimic, dormi prost și ești mereu obosit fără motiv.
Eu am ajuns să cred că beția e o iluzie de relaxare. Crezi că te eliberezi, dar de fapt îți pui creierul pe avarie. Îți oferă o oră sau două de “fericire chimică” și îți ia o zi întreagă din viață, poate și mai mult dacă devine obicei.
Și știi ce e cel mai ciudat? După o seară în care bei, de multe ori te simți vinovat. Creierul, după ce trece efectul, îți dă înapoi emoțiile reale, amplificate de dezechilibrul chimic. Te simți trist, anxios, nervos — exact opusul stării de “fericire” pe care ai căutat-o în pahar.
Așa că, dacă mă întrebi pe mine, n-am să spun că nu mai trebuie să bei niciodată. Dar cred că e bine să știi exact ce se întâmplă cu tine atunci când o faci. Nu e doar o seară de distracție — e o chimie între tine și un lichid care îți păcălește creierul să creadă că e fericit.
Uneori îmi spun că adevărata “beție” e aia în care ești beat de viață, de oameni, de momente. Restul e doar o pauză chimică, care te lasă cu datorii în minte și în suflet.
Vrei, nu vrei, creierul ține minte tot — chiar și ce tu ai uitat după a treia sticlă.